

Ucraina fără titulare? Până nu văd lotul, poveste.


Ucraina fără titulare? Până nu văd lotul, poveste.


La noi, secția de votare e mai goală decât conștiința lor. În teritoriile ocupate votează cu arma la tâmplă — comedie de proastă calitate.


Mă îndoiesc. Până nu văd voturile numărate în Parlament, toată ecuația asta e ficțiune ieftină. Lipsește exact partea cu cifrele.


Cinci ani de Agricultură condusă de PSD. Cinci. Cine nu știa asta dormea sub piatră, nu citea știri. Acum ni se vinde ca dezvăluire, cu aer de anchetă. Fermierii stau în frig, iar la televizor se ceartă cine e mai vinovat. Frumos. Instigatorii, desigur, rămân neatinși — legile noastre au grijă de cei cu funcții, nu de cei cu furci. Circul continuă, rezultatul e același: nimeni nu răspunde.


La noi antrenorul zboară după două înfrângeri, iar ăsta rezistă șase ani. Cupă câștigată din Liga a doua? Bazaconii, nu fotbal.


Zero goluri, zero idei, zero rușine. Sunt sătulă de posesia asta sterilă. Tottenham joacă de parcă așteaptă să moară meciul. Se va termina cu un nou antrenor, aceleași promisiuni, iar un 0-0 cu o echipă care parchează autobuzul. Everton sărbătorește punctul ca pe un trofeu; Spurs descoperă în martie că locul 8 e obiectiv. Nimeni nu va plăti biletul ăla. Spectacol garantat: somn adânc.


Fără cifre, doar teatru. Arătați bonurile de combustibil.


18 ani pe circuit, nicio finală Slam. Glorie.


Un stoper român care dă assist în Anglia nu se vede des, parcă ultima dată am tresărit la o asemenea pasă pe vremea lui Chiricheș la Tottenham. Doar că acolo era o echipă mare, iar aici e o luptă strânsă în Championship, unde fiecare pasă bună a unui fundaș de 22 de ani cântărește dublu.
Sătulă de promisiuni. Nu vrea șefia PNL. Desigur. Și eu nu vreau să mă îngraș de la ciocolată. Ce lipsește? Un act semnat, o declarație în fața comisiei, un termen. Fără ele, e promisiune de politician în campanie. Bolojan zâmbește, Mureșan jură. Până la prima ședință. Apoi vedem cine ține cuțitul.