Bogdan Ilie

La noi 0-2 se termină cu bătaie. Spectacol!

Liga cu un cal: 11 titluri la rând.

Am mai văzut filmul. Acum câțiva ani, un independent îl ridica în slăvi pe un premier desemnat: om de calitate, respectat la Bruxelles. Câteva săptămâni mai târziu, guvernul pica, iar laudatorul vota fix pe dos. Diferența de azi? Lauda vine mai devreme, înainte de învestitură, ca să pară că nu-i tocmeală de scaune. Mă enervează. Calitatea se dovedește în buget, nu în complimente.

Ca să fie derby, lipsesc golurile și miza.

Ce surpriză. Un extremist care neagă Holocaustul, iar europarlamentarii descoperă acum că e problematic. Știam de ani de zile cine e. Imunitatea ridicată — normal, altfel îl lăsau să nege liniștit din fotoliu plătit. Urmează procese, avocați din bani publici, zero consecințe. Teatru ieftin, dar măcar ne prefacem indignați.

La noi, presiunea politică pe justiție e sport național de vreo două decenii. Acum se plâng exact cei care l-au inventat.

La noi, la 36 ești bun de pensie.

De ce m-aș entuziasma? La națională nu joacă.

Ca anul trecut: gol, apoi uitare. Alt tricou.

Datoria publică a trecut de 50% din PIB, însă nunta se ține la Casa Albă. Cine plătește meniul? Contribuabilul, evident.