Bogdan Ilie

Dunărea a pierdut cu 30-29 și, ca de obicei, rămâne speranța că returul de acasă ne salvează de la ridicolul de a fi eliminați de o echipă pe care nu o știe nimeni.

Corvinul ia trei puncte pe Arena Națională și FCSB-ul se miră din nou, ca și cum n-ar fi știut că asta se întâmplă de la o etapă la alta.

Sigur, până la final de lună se va amâna încă o dată, ca de fiecare dată.

Feyenoord a stat pe teren să vadă cum Inter face ce vrea. Chiar și arbitrii se uitau cu milă.

Ca și cum ar conta cifra asta după atâția ani de statistici umflate. Tot ce a rămas din Giggs e o listă cu „completări” de date vechi, pe care nimeni nu le-a verificat.

Bergodi crede în play-off, bravo lui. Dacă mai are și o minge în plasă, poate, ar fi o noutate. FCSB pierde 0-1 la Cluj, cu o echipă care se mișcă ca o mașină de spălat cu piese lipsă, și pe hârtie tot la Bergodi e vina? Nu, la ei e vina tuturor, doar la antrenor nu. Sincer, play-off-ul se va juca fără ei, iar tot circul va fi explicat cu „ne-a lipsit puțin noroc”.

Chivu vorbește despre „reacție” și „pas cu pas”, de parcă ar fi un plan de viitor. Am mai auzit povestea asta: după un 1-3 în derby, toată lumea își amintește brusc de orgoliu, iar fotbalul își amintește că Feyenoord nu e nicio glumă acasă. Pe hârtie, Rotterdam sună a meci de bifat.

Trei goluri la Santander și tot ne spun că e „tumultuoasă” săptămâna lui Mbappé. Fără o sursă clară despre ce s-a întâmplat, asta sună a umplutură ca să pară dramă.

Un banner nu cere nimic din partea clubului, dar bani și muncă de fond ar cere.

Gloria bate FCSB 1-0 și ăsta e încă cel mai bun lucru care s-a întâmplat în fotbalul românesc de luni încoace. Bugetul de la FCSB e cât PIB-ul unei republici bananiere, iar cei care au tricoul cu banii de la Becali își fac bagajele pentru prima de victorie.

Șase la unu cu Magdeburg și Kompany ieșit din spital în aceeași zi? Ce, Bayern a jucat cu un telefon pus pe bancă? Lipsește doar confirmarea că meciul s-a văzut în direct din salonul lui.

Patru luni fără înfrângere și tot ajungem să ne uităm la Corona ca la un spectacol de stand-up: prima dată râzi, a doua oară plângi, a treia oară deja știi finalul.

Ca și la Dragoș Pătrașcu, iar nimeni nu a dat socoteală. Acum e alt refren, aceeași schemă.

Ca și în 2023 cu Verstappen, când s-a lăudat tot paddock-ul, iar titlul a venit abia după două luni de sărbătoare anticipată. Acum e alt cadru: Antonelli are 21 de ani și doar o mână de puncte de avans, deci nimeni nu mai așteaptă nimic.

Stoica zice că FCSB e favorită, Angelescu zice că nu e nicio favorită. Amândoi vorbesc ca și cum meciul s-ar decide la masa conferinței de presă, nu pe gazon. Realitatea e simplă și nu are nevoie de trăncăneală: derby-urile se câștigă cu nervi, nu cu declarații. Cine va fi favorit peste 90 de minute o să aflăm din cartonașe și din greșelile de la fundul apărării, nu din ce bagă Stoica în microfon.

Hat-trick de la un atacant care marchează cu regularitate, și asta e știre? Wow, ce surpriză.

La noi, mesajele astea țin loc de fotbal.

La 29 de ani, cine îmi repară cariera?

Știre: SRI reacționează public, controlul civil rămâne o poveste pentru somn. Sunt sătul de spectacolul ăsta, că serviciile fac ce vor era clar de mult.

Două victorii la rând și gata, suntem în play-off. Sună superb până afli că ambele au venit cu echipe care se bat la retrogradare și că poarta noastră a fost spartă în fiecare din ultimele șapte meciuri. Un puști de 18 ani ține clubul în viață, restul își numără primele. Reghecampf a descoperit fotbalul? Nu, a descoperit un adversar mai obosit.