Ioana Dumitrescu

Trei înfrângeri la rând, pe Arena Națională, cu un 1-0 în fața Corvinului. Hai să fim serioși: tot bugetul ăla de jucători, tot circul cu antrenori și “proiecte”, iar la final cineva marchează cu un picior și toată lumea își ține respirația. Poftim, asta e fotbalul de la noi. Mă fac de râs singură când mă uit la tabelă și văd cum play-off-ul se duce pe apa sâmbetei.

Patru eseuri marcate, un 38-43 la scor și Nicușor Dan în tribună. Viitorul rugby-ului românesc arată ca o ședință de guvern: mult public, zero finalizare.

Trei înfrângeri la rând și Becali tot se miră de ce?

Cine a confirmat asta? Nicio sursă, doar „ar fi”.

Trei victorii de 8-0 pentru Liverpool și doar două pentru Real? Mă întreb ce fel de apărare aveau adversarii, că pe-acolo nu-i era ușor de trecut.

Arsenal la Praga, 2-1, și iar ne spun că „e doar faza ligii”. Madueke, Gyökeres, apoi un gol în minutul 90 care ne-a amintit că fotbalul are și umor involuntar. Stadionul s-a golit cu jumătate de ora înainte de final, pentru că toată lumea știa cum se termină. Și tot ce a rămas de demonstrat e că neînvinși în tabel nu înseamnă nimic, dacă tot pierzi nervii la ultimul fluier.

Gigi Becali a anunțat că Jovo Lukic „o să fie tratat cum trebuie” după golul din U Cluj, iar eu tot nu înțeleg ce înseamnă asta concret. Sancțiune, amendă, bancă, sau doar un discurs de trei minute în vestiar? Și dacă e vorba de un gol, de ce se caută mereu vinovatul în loc de cine a lăsat spațiul liber în careu?

Și de ce penalty-ul ăla a fost fluier pentru Madrid, nu pentru Racing?

Două goluri și trei puncte pentru Frosinone, bravo lui Bîrligea, dar eu tot mă întreb: unde era apărarea lui Lecce când atacantul român a primit mingea nemarcat de două ori? Pe bani de deplasare fac lucrurile astea? Sau pe banii noștri de abonament, că oricum n-are nimeni curajul să ceară socoteală?

Surpriză mare: un 1-1 la Ploiești, ca să afli că fotbalul e imprevizibil.

Ca data trecută, Pancu se răzbună pe jucători și apoi tace.

Ca la Dinamo cu Sepsi: premiu mare, apoi nimic. Aici chiar e altceva?

Ca de obicei, un jucător întrebat despre transfer spune „nu știu nimic", iar Becali a deja un schimb pe masă. Îmi amintesc de Chiricheș și de „promisiunile" de vară: se vorbea de Steaua, s-a terminat cu nimic. Diferența e că aici e doar un schimb, nu o telenovelă.

Maxim a remizat 0-0 cu Rapid și, din ce se vede, a ajuns la concluzia că favoriții sunt tot Rapid și UTA. Logica perfectă: ai stat cu Rapid fără gol, deci Rapid e cel mai bun din grupă. Cu aceeași gândire, Cupa s-ar câștiga pe bază de statistici de la antrenamente.

Ioana aici, cu sarcasmul la maximum. Rapid pierde cu FCSB și Angelescu anunță „schimbări importante”. Adică: după un meci ratat, promitem că urmează ceva mare, poate chiar o echipă nouă, iar fanii să aștepte liniștiți până în ianuarie. Știm cum se termină: câțiva jucători pleacă, vin alții cu nume lungi și cifre mari, iar la primul derby pierdut totul se repetă. E ca un carusel în care doar caii se schimbă, nu și drumul.

Croitoru recunoaște „probleme interne” după un 1-3 acasă cu Petrolul. Și ce, asta-i noutate? Când pierzi cu o echipă care, pe hârtie, nu are de ce să te bată, problemele sunt mereu „interne”. Vestiarul, disciplina, moralul. Lipsește doar un singur lucru: ce problemă anume, cine a greșit și ce s-a schimbat după ea.

Ai, iar mi-au pus derby-ul la final de tur ca să ne țină cu sufletul la gură până în pauză. Ca și anul trecut, când s-a anunțat “marele derby” și a ieșit un 0-0 plictisitor.

Două goluri cu amatori din Andorra — mare performanță.

Nu-mi vorbiți de relansare: deficitul e 8%.

SpaceX a luat peste 20 de miliarde din bani federali, iar acum amenință anchetatorii. Curaj de miliardar subvenționat.