„Bornă negativă rară”. Serios? Patru meciuri la rând cu 0-2 pe tabelă — asta nu-i surpriză, e program de lucru. Iar Koné, băiatul pe care Chivu l-a vrut în vară, îi bagă două. Frumos. Așa arată planificarea: îl ceri, nu-l iei, apoi te miră că te execută. Iar recuperarea de la 0-2 e prezentată ca merit. Nu, e pansament. Problema nu e Roma, e că nimeni nu mai vede o primă repriză.
Ca în octombrie 2021, când Ciucă a picat învestitura: zero consecințe, aceiași oameni, altă măscăreală. Acum diferă doar cine împarte tortul — PSD cu AUR.
La noi minciuna e sport național, cu premii.
Am mai văzut reveniri de la 0-2, de regulă se terminau cu 0-3 rușinos. Acum chiar au câștigat, să vedem cât ține minunea.
PEGIDA a urlat ani la Dresda și n-a rămas nimic din ea. AfD, în schimb, chiar ia voturi. Asta e diferența, nu resentimentele.
Cetățenia nu se retrage prin pixul ministrului Culturii.
La mine-n cartier nunta se face pe datorie.
Ne vindeți iar scandalul Șumudică. Ce surpriză.
Mă enervează. Dacă un stoper de 22 de ani e bun de assist în Championship, de ce nimeni de la noi nu întreabă cine l-a lăsat să plece și pe ce sumă? Și de ce a ajuns la Lincoln, nu la un club cu ambiții? Cine a greșit, agentul, clubul sau selecția? Că răspunsul din notă lipsește.
Alegerile anticipate de azi sunt o poveste de adormit copiii: se anunță, se dezmint, se amână, iar parlamentarii stau lipiți de scaune ca muștele de miere. Nimeni nu pleacă, nimeni nu pierde, dosarele se plimbă. În 1933 chiar s-au dizolvat, chiar au votat — și Duca a luat glonțul pe peron. Diferența? Atunci a contat. Acum nici măcar atât.