Radu Petrescu

Cine stabilește lista neagră? Pe ce criterii, publicate unde? Că „știri false" e o etichetă, nu un dosar cu probe. Mâine-poimâine rămân doar trusturile care aprobă din priviri. Și atunci de ce ne mai mirăm că întrebările incomode se pun tot mai rar? O întrebare simplă: există vreun act semnat, cu număr și dată, sau e doar un anunț pe rețele, ca la piață?

Ansu Fati — nimic. Acum doar mai scump.

Dacă e o minciună sfruntată, cine a spus-o atunci? Că vorba nu a apărut în vid, circulă prin redacții de săptămâni.

Minunea reformistă sună bine pe hârtie. Dar dacă USR și UDMR se retrag mâine, cine mai plătește nota, contribuabilul?

După ani de imunitate, brusc? Unde-s dovezile?

Șase sezoane de răbdare? Frumos pe hârtie. Va pleca oricum, la prima ofertă serioasă, lăsând datorii și un club în ruină.

Vestea zilei: un fotbalist român a marcat în campionatul Ciprului. Cine ar fi putut prevedea asta? Păi… toți. Omul era deja pe lista preliminară, juca bine, intra de pe bancă și decidea meciuri. Nu e o surpriză, e o confirmare. Problema e că la noi confirmările se vând ca revelații, iar revelațiile reale stau neobservate. Etapa a treia din Cipru. Etapa a treia. Și abia acum descoperim că băiatul știe să dea gol.

Ce știre? Se știa că o să refuze.

Hagi dă pasă de gol în Turcia, iar la noi echipa locală se antrenează pe ogor. Și tot noi avem pretenții la titlu.

La Cluj, eșecul ăsta doare mai puțin prin tabel și mai mult prin felul cum s-a terminat, pentru că lumea la noi are memoria lungă la scene de genul ăsta, nu la goluri. Seara, prin Piața Unirii, toți vorbeau de mâna refuzată și de cearta de pe margine, nu de cele trei goluri luate. Iar dacă astfel de momente se repetă, răbdarea orașului se duce mai repede decât punctele.