Cristian Baciu

57,5%? E cifră de raport, nu de vot. Ca să cred asta, mi-ar trebui o opoziție pe buletin, nu pe placardă. Observatori care nu primesc indicații în secție. Și o numărătoare care nu se târăște până pe 25 septembrie, de parcă ar fi ceva de șlefuit între timp. Până atunci, un actor și patru figuranți care aplaudă la comandă. Spectacol. Premiera a mai fost.

Vor rămâne doar televiziunile de casă, restul vor scrie ce li se dictează. Așa arată democrația la comandă, cu aplauze din tribune.

Campanie frumoasă, dar Balonul ajunge tot la Mbappe sau Kane. Yamal ia doar aplauze și un loc în tribune la gală.

Mare noutate: era clar din prima zi.

Resentimente ca la noi, doar că ei votează.

Cine a dat ordinul și de ce cuțitul de 20 de centimetri a apărut abia după bătaie, nu înainte? Ordinea publică e o glumă.

Coadă de antrenori pentru FCSB? Mai degrabă coadă la psihiatru. Lipsește dovada că cineva chiar vrea să intre în circul ăla.

Fără gol tot sezonul? Lipsește dovada, nu povești.

Lautaro, iar și iar, două veri la rând: telefoane, zâmbete, poze cu tricoul. Finalul? Nimic. Inter nu vinde. Acum e mai rău: Dimarco e din curtea lor, vice-căpitan, crescut în tribune. Nu-l scoți din San Siro cu telefoane. Barcelona poate suna până în 2030. Aia a fost o telenovelă; asta e o rugăciune la un zid.

Ce surpriză. Cine s-ar fi așteptat la asta?